Amintiri din copilarie!

Copilăria mea a fost cum a fost...interesantă si nu prea, dar a fost!O sa scriu în fiecare zi cate o intamplare din minunta-mi copilărie...


1. Masinuta din zăpadă

Find copil, paduri cutreieram....Ei bine nu chiar paduri, ci imensa curte si gradina adiacenta acesteia-locul in care am copilarit timp de 5 ani-.Locuiam undeva la tara, aveam vreo 5-6 anisori si un fratior mai mic cu un an...impreuna eram geniali, in perioada respectiva chiar ne placeam:)).

Parintii nostri pe la muncii, noi singurei acasa plictisiti nevoie mare.Era vacanta de iarna, nametii mai mari decat noi, si in curtea din spate un ditamai muntele de zapada.Noi, v-am spus ca suntem geniali:)), ne-am apucat sa sculptam in zapada.Am sapat prin nametii cum am stiut noi mai bine, am indepartat excesul de zapada, am batatorit ce a ramas...si asa s-a format minunata masinuta din zapada.O frumusete, iti spun!Doua locuri, decapotabila, volan...tot ce-i trebuia...si totusi nu eram foarte multumiti.Dupa ce ne-am asezat comod si ne imaginam diverse trasee, parca parca ne cam inghetase fundul...asa ca am venit cu geniala idee de a acoperii masinuta cu haine, doar n-o sa stam sa degeram aici.Amu de unde sa luam haine...ei parca vazusem eu in dulap multe cearceafuri asezate frumos, albe...PERFECTE! -mi-am spus-

Trecuse timpul incredibil...apar parintii acasa, noi tolaniti in super masinuta, atenti la drum:))...o grozavie! Totusi mamei si tatalui nostru nu li s-a parut chiar asa grozav cand au vazut toate cearceafurile domnind pe o gramada de zapada si toti nametii adunati strategic pentru a elibera curtea acum imprastiati peste tot.Au urmat tipete de rigoare, si apoi recunoasterea faptului ca suntem geniali si ca nu ar trebui sa ne mai lase singuri acasa veci.
Niciodata nu sti ce mai puteam nascoci!