A.C.3! Bucatareasa mica ce mi's!

De mic copil aveam o chestie pentru gatit, pe care inca o mai am...chestie numita pasiune de unii, de altii un simplu moft.

So, intr-o alta vacanta la bunici(multe aventuri am avut pe aici) se trezi pasiunea in mine.Asa ca mi-am informat bunica, care mi-a pus la dispozitie legume, oale, apa...pana si argazul.Daca tot facem o treaba sa o facem pana la capat!

M-am apucat eu sa tai toate legumele primite, sa adaug ceva verdeata -iarba de prin curtea bunicii-, am turnat apa peste..hmmm frumos, tare mandra eram de mine!Totusi imi parea cam limpede asa zis-a ciorba, ase ca am trantit un pumn de pamant, sa aiba culoare!-asa vazusem eu ciorba, mai color:))-. Mi-am luat frumos oala in brate, si m-am prezentat in fata aragazului. Bunica prompta, mi-a luat oala, a pus-o pe foc. Am stat langa aragaz pana a fiert, cocotata pe un scaun, sa vad ce se petrece in oala, ocazional amestecam.Eram bucatar sef, ce mai!

La un moment dat apare bunicul, venise sa ma scoata la plimbare in sat!Bucurie mare, domne!Am plecat lasand ciorba in grija bunicii.La intoarcere, ia ciorba de unde nu-i!Disparuse...m-am dus la bunica intr-un hohot de plans, de zici ca s-a mutat Dunarea in casa.

Ajunsa la ea, am fost informata ca venise unchiul(fratele tatalui) in vizita, si vazand oala pe aragaz s-a apucat sa guste:)).A avut oarecum bafta ca a fost bunica in jur si l-a avertizat.

Tare as fi vrut sa-i vad fata cand a fost informat despre compozitia ciorbei!