Candva, acu 15 ani mai precis, nu mancam..adica deloc...traiam zile intregi cu apa, joaca si cam atat....
Una din intamplarile care au determinat-o pe mama sa ma infunde de vitamine ar fi urmatoarea:
Era o zi ca oricare alta...asezat la masa, multa cearta pentru nenorocita aia de mancare, mancat putin.Intr-un final a renuntat, daca se poate spune asa...M-a oblicat sa mananc o bucatica de ou fiert,am bagat-o in gura si apoi am plecat spre magazin(ma trimisese la ceva cumparaturi).Am mers frumusel pana la magazin, m-am intors, in total vreo juma de ora.Ajunsa acasa, merg la mama ii inmanez cumparaturile-mama se uita putin dubios la mine-Ma pune sa deschid gura...si ghici ce?? Oul era inca acolo, neatins!:))
Eu cand iti zic ca nu mananc, nu mananc si punct!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
aaaaahahahahahahahaha.... foarte tare asta... hahahahaha
RăspundețiȘtergere:)) nuu te cred!! cum a rezistat oul atata timp?? :))
RăspundețiȘtergeremagda, ai o leapsa la mine pe blog :D
RăspundețiȘtergere